luni, 10 mai 2010

Rădăcini

pământului nu-i poţi uita
răcoarea tălpilor goale
pe firul ce te-a mângâiat
rostogolind roua verde

te prinzi de rădăcini
şi odată cu seva
găseşti calea
când cuprinzi în palme
risipa de viaţă
acolo unde îţi regăseseşti
adormite amintirile

acum razele lungi
ale răsăritului lin
mângâie dealul
şi gândul întors
către şoapta vântului
în timp ce o vietate
încearcă să dăruiască
bucurie ciripind

cu pietate
îmi rezem lacrima din ochi
de sapa mamei lăsată
lângă un răzleţ fir de busuioc
mirosind pentru ea până în ceruri…

2 comentarii:

  1. bine ai venit! mulţumesc pentru semnul de trecere! te mai aştept...
    cu preţuire, călina

    RăspundețiȘtergere