azi palmele mă dor dar nu le’ncap
mâhniri doar drag de tine să-ţi miros
în vârf de deal şezând ca un potcap
pădure foşnetul cel răcoros
te las să treci prin mine fără grai
şi ochi să simt tot ce am irosit
golită-n urbea rece fără strai
cu’nalţi pereţi de sticlă urgisit
mă întregeşti cu zborul gâzelor
în păru-mi adormit spre înserat
când glasul istovit al stropilor
din cer mă mai descoase’ndurerat
îţi aparţin şi poate fără greş
mă vindeci de suspinul apostat
găsind aceeaşi cheie azi sub preş
de maica mea bătrână tricotat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu