Mă iartă chiar şi cerul, c-aşa am apucat,
Să te iubesc, Ioane, şi zău că nu-i păcat
Cosiţa să-mi răsfiri, pe iarbă-ntre coline!
Păcat e doar că uiţi, ajuns în sat la horă,
Că ţi-am ţesut cămeşă şi clop ţi-am împletit,
Doar m-ai cerut măicuţei şi te-am crezut cinstit,
Că-n iarnă mă peţeşti şi-ai să mă duci noră.Că te iubesc şi alte fete, nu-i mirare,
Doar eşti mândreţe de flăcău şi ştie satul
Cât eşti de vrednic, ca albina zburătoare!
Dar astăzi, chiar de cred că nu-i ca tine altul,
Cu foc pe la opinci, trecand pe-a mea cărare,
N-o să astept, în veci, să se racească patul!