sâmbătă, 18 decembrie 2010

ŞTEFAN HRUŞCĂ

      Cu cateva zile în urmă observam, fără plăcere, că nu reuşesc să simt apropierea sărbătorilor. Intre timp, acest lucru s-a schimbat. Cu o voce extraordinară şi un repertoriu special, Ştefan Hruşcă m-a ajutat să-mi reamintesc Spiritul Crăciunului. Iată mai jos cateva secvenţe din minunatul spectacol de care am avut parte, la Sala Palatului, în data de 9 decembrie.
      Mulţumesc jumătăţii mele, pentru frumoasa surpriză!
      Vă doresc tuturor, Sărbători Fericite! (cel puţin, la fel de fericite, cum o să le am eu!) 


"> ">

duminică, 7 noiembrie 2010

ADRIAN PAUNESCU... bucurie si durere

   A plans, a ras, a fost fericit, a iubit, a suferit, a trait fiecare clipa, poate putin altfel decat noi ceilalti, a fost si el OM ca noi toti, dar un om care a lasat Ceva neamului romanesc.
   Pios omagiu Marelui Poet, sincere condoleante familiei si celor pe care acum ii copleseste tristetea. Dumnezeu sa-L odihneasca!
   Astazi... pana si cuvintele ma dor. 

joi, 14 octombrie 2010

Tudor Gheorghe - o voce inegalabilă

      Marţi seara, am avut parte de un regal muzical. Maestrul Tudor Gheorghe, acompaniat de orchestra Arkadia, sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu, violonist Dan Bozgan, au avut o prestaţie de excepţie la Sala Palatului Bucureşti.
   A fost un spectacolul magnific, pe parcursul serii sufletul şi auzul mi-a fost mângâiat de cele mai frumoase melodii din repertoriul a doua legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc si Jean Moscopol. Maestrul Tudor Gheoarghe, printr-o interpretare personală, a reuşit, de-a lungul a două ore, să ducă auditoriul într-o lume plină de farmec şi romantism. Concertul conceput ca o paralelă între muzica lui Zavaidoc şi Moscopol, a fost un răsfăţ menit să ne ajute, în aceste vremuri, să nu ne pierdem minţile, să ne amintim că suntem un popor plin de umor (uneori cam... cinic, după părerea mea) şi că evenimentele, de regulă, sunt ciclice...
(mulţumiri celor care au înregistrat aceste momente)

miercuri, 4 august 2010

Ioane

Că mă trezesc şi-adorm, cu gândul tot la tine,
Mă iartă chiar şi cerul, c-aşa am apucat,
Să te iubesc, Ioane, şi zău că nu-i păcat
Cosiţa să-mi răsfiri, pe iarbă-ntre coline!

Păcat e doar că uiţi, ajuns în sat la horă,
Că ţi-am ţesut cămeşă şi clop ţi-am împletit,
Doar m-ai cerut măicuţei şi te-am crezut cinstit,
Că-n iarnă mă peţeşti şi-ai să mă duci noră.

Că te iubesc şi alte fete, nu-i mirare,
Doar eşti mândreţe de flăcău şi ştie satul
Cât eşti de vrednic, ca albina zburătoare!

Dar astăzi, chiar de cred că nu-i ca tine altul,
Cu foc pe la opinci, trecand pe-a mea cărare,
N-o să astept, în veci, să se racească patul!


imagini din calatorie - 2

Thessaloniki





Paralia



Epidavros


Nafplio




Athina












Meteora

























Spre Muntele Athos