Iubirii iertare sa-i ceri

Nu cere iertare fiinţei trădate,
Ne curge destinul prin vene cum poate,
Învaţă să crezi şi chiar crede-n păcate,
Iubirii iertare să-i ceri, dintre toate.

Învaţă să-ţi ierţi slăbiciunea pribeagă,
În turlă te suie, la stele te roagă,
Chemarea din suflet, o lasă s-aleagă
Şi crede-n iubirea pe-o viaţă întreagă.

Săgeată e vina-n privirea bolnavă,
Puţină credinţa-n cuvântul ce-i pleavă,
Trufie-i puterea din gura jilavă,
Iubirea-i pământul, din verdea dumbravă.

Sărută azi iarba ce-ţi mângâie pasul,
Când clopotul bate, auzi-i balansul,
Transcende durerea şi-i află-nţelesul,
Te urcă în turlă, găseşte reversul.

Iertarea ţi-o află, de vrei alinare
Şi demn du-ţi povara, în lumea cea mare,
Iubirii din suflet nu-i cazi la picioare,
Iubeşti singular şi aştepţi îndurare.

Nu cere iertare fiinţei trădate,
Ne curge destinul prin vene cum poate,
Învaţă să crezi şi chiar crede-n păcate,
Iubirii iertare să-i ceri, dintre toate.