Marţi seara, am avut parte de un regal muzical. Maestrul Tudor Gheorghe, acompaniat de orchestra Arkadia, sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu, violonist Dan Bozgan, au avut o prestaţie de excepţie la Sala Palatului Bucureşti.
A fost un spectacolul magnific, pe parcursul serii sufletul şi auzul mi-a fost mângâiat de cele mai frumoase melodii din repertoriul a doua legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc si Jean Moscopol. Maestrul Tudor Gheoarghe, printr-o interpretare personală, a reuşit, de-a lungul a două ore, să ducă auditoriul într-o lume plină de farmec şi romantism. Concertul conceput ca o paralelă între muzica lui Zavaidoc şi Moscopol, a fost un răsfăţ menit să ne ajute, în aceste vremuri, să nu ne pierdem minţile, să ne amintim că suntem un popor plin de umor (uneori cam... cinic, după părerea mea) şi că evenimentele, de regulă, sunt ciclice...
(mulţumiri celor care au înregistrat aceste momente)
A fost un spectacolul magnific, pe parcursul serii sufletul şi auzul mi-a fost mângâiat de cele mai frumoase melodii din repertoriul a doua legende ale muzicii interbelice: Zavaidoc si Jean Moscopol. Maestrul Tudor Gheoarghe, printr-o interpretare personală, a reuşit, de-a lungul a două ore, să ducă auditoriul într-o lume plină de farmec şi romantism. Concertul conceput ca o paralelă între muzica lui Zavaidoc şi Moscopol, a fost un răsfăţ menit să ne ajute, în aceste vremuri, să nu ne pierdem minţile, să ne amintim că suntem un popor plin de umor (uneori cam... cinic, după părerea mea) şi că evenimentele, de regulă, sunt ciclice...
(mulţumiri celor care au înregistrat aceste momente)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu