miercuri, 4 august 2010

Ioane

Că mă trezesc şi-adorm, cu gândul tot la tine,
Mă iartă chiar şi cerul, c-aşa am apucat,
Să te iubesc, Ioane, şi zău că nu-i păcat
Cosiţa să-mi răsfiri, pe iarbă-ntre coline!

Păcat e doar că uiţi, ajuns în sat la horă,
Că ţi-am ţesut cămeşă şi clop ţi-am împletit,
Doar m-ai cerut măicuţei şi te-am crezut cinstit,
Că-n iarnă mă peţeşti şi-ai să mă duci noră.

Că te iubesc şi alte fete, nu-i mirare,
Doar eşti mândreţe de flăcău şi ştie satul
Cât eşti de vrednic, ca albina zburătoare!

Dar astăzi, chiar de cred că nu-i ca tine altul,
Cu foc pe la opinci, trecand pe-a mea cărare,
N-o să astept, în veci, să se racească patul!


5 comentarii:

  1. Lui Ion cel indecis în timpul liber

    Cum eşti harnic şi-i dai bice
    Ai rupt … gura la tot satul,
    După muncă fata zice:
    Fii timid dar rupe … patul !

    Leo

    RăspundețiȘtergere
  2. Lui Ion cel moleşit în timpul liber

    Ziua – harnic, n-am ce zice,
    De la câmp te ştie satul,
    Dar Ioane, hai dă-i bice,
    Fii mai harnic …la-ncins patul !

    Leo (un pic glumeţ)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa poezia ta si cu linie autentica romaneasca..
    Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  4. Leo,
    mi-au placut epigramele, ai talent, te mai astept:)
    CS

    RăspundețiȘtergere
  5. Elena,
    multumesc pentru semnul de trecere si apreciere. Si mie imi plac scrierile tale.
    Cu pretuire, Calina S!

    RăspundețiȘtergere