În faţa mea e o pagină albă,
dar mâna mi-e ţintuită.
Încerc să mă scutur de apăsare…
Îţi scriu primele cuvinte
şi încep să-mi amintesc
rezonanţa candidă a vocii tale,
degetele-ţi, cercetătoare,
semnul maroniu
de sub buza inferioară,
mersul zvelt în întuneric…
Sorb o gură de vin
şi privesc norii grei,
bulucindu-se,
la geamul dormitorului meu.
Aproape am uitat să scriu.
Plecarea ta prematură
e atât de prezentă,
încât simt că purgatoriul
e doar cenuşa
din faţa şemineului arzând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu