Căutarea (3 - nu doar Kant ne învaţă cum să fim morali)

   Astăzi am să vă scriu o povestioară din literatura italiană, care mie mi-a plăcut foarte mult, deşi nu sunt o mare fană a „gălăgioşilor” :). Este vorba despre “O prietenie grea”, a scriitorului italian Bruno Ferrero, a cărui cărţi publicate sunt în număr de nouă, din cate ştiu eu (corectaţi-mă daca e altfel), acesta fiind "specializat" în culegerea de poveşti cu morală creştină, istorioare cu tâlc, fiecare încheindu-se cu puncte de reflecţie şi cu o idee "de reţinut"; ca în filmele făcute de francezi şi români :)). Dar iată povestioara:

"Un cal şi un câine au legat o prietenie pe cinste. De aceea căutau diverse căi de a-şi arăta unul altuia preţuirea. Câinele îi aducea calului cele mai bune oase pe care le afla, câta vreme calul îi lăsa câinelui porţia sa de fân. Aşa de mult ţineau unul la altul încât au murit amândoi de foame.

Fericirea mea eu o ştiu, nu tu. Nu doar pentru că tu poţi constitui o simplă prezenţă trecătoare, dar şi pentru că tu vrei să fiu ceea ce eu nu sunt.

Nu pot să fiu fericit/ă atunci când mă schimb doar pentru a-ţi satisface ţie orgoliul.

Şi nu pot să mă simt fericit/ă atunci când mă critici pentru că nu gândesc aşa cum gândeşti tu, sau pentru că nu vad lucrurile aşa cum le vezi tu.

Spui că sunt prea rebel/ă.Totuşi, de câte ori ţi-am respins convingerile, şi tu te-ai ridicat împotriva alor mele.

Eu nu caut să-ţi modelez mintea. Ştiu că te strădui să fii tu însuţi, dar nu pot admite ca tu să-mi spui ce trebuie sa fiu.

Ziceai că sunt o persoană ştearsă pe care cu uşurinţă poţi să o uiţi. Atunci de ce ai încercat să te foloseşti de viaţa mea pentru a-ţi demonstra ţie însuţi cine eşti?"

Bruno Ferrero