Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

miercuri, 4 august 2010

Ioane

Că mă trezesc şi-adorm, cu gândul tot la tine,
Mă iartă chiar şi cerul, c-aşa am apucat,
Să te iubesc, Ioane, şi zău că nu-i păcat
Cosiţa să-mi răsfiri, pe iarbă-ntre coline!

Păcat e doar că uiţi, ajuns în sat la horă,
Că ţi-am ţesut cămeşă şi clop ţi-am împletit,
Doar m-ai cerut măicuţei şi te-am crezut cinstit,
Că-n iarnă mă peţeşti şi-ai să mă duci noră.

Că te iubesc şi alte fete, nu-i mirare,
Doar eşti mândreţe de flăcău şi ştie satul
Cât eşti de vrednic, ca albina zburătoare!

Dar astăzi, chiar de cred că nu-i ca tine altul,
Cu foc pe la opinci, trecand pe-a mea cărare,
N-o să astept, în veci, să se racească patul!


miercuri, 14 iulie 2010

Nucul

mi-am cules amintirile
rătăcite
sub nucul imens
pe o bancă
în zorii
cu gust de lapte proaspăt
dintr-o cana de lut

cu fiecare frunză de nuc
în minte îmi foşnea
mirosul de otavă cosită
sub merii roditori
hoinărind
nechezatul arcuit
al cailor fericiţi
de libertatea dealurilor

cu fiecare ram al nucului
cuprindeam cerul înlăcrimat
de bucuria darului
ce hrăneşte
rădăcinile şi sufletul

copleşită
mi-am lipit buzele
de izvorul rece
dătător de viaţă
şi am sorbit cu nesaţ
o clipă de linişte
din pământul reavăn

marți, 15 iunie 2010

Un alt pescăruş



ne strălucesc pe piele
firicele de nisip
între două ţipete de pescăruş
soarele se izbeşte de valuri
năucind algele
care se năpustesc spre mal
într-un gest sinucigaş

oamenii blazaţi
se foiesc de colo colo
prin zumzet de voci
în timp ce copilaşii
cu ochii zglobii
cuprind marea
îmblânzind-o

pentru o clipă ne privim
dincolo valurile oglindite
într-o tăcere absolută
şi ne simţim tulburaţi
de liniştea inocenţei uitate

în zare
acelaşi ţipăt…
un alt pescăruş…

joi, 10 iunie 2010

S-a dus ploaia

lângă mine pe noptieră
din sticla de vin
deschisă acum o lună
nu a mai rămas aproape nimic
am scris zile în şir

mi-am consumat
şi ultima picătură de emoţie
m-am secat
pentru a-mi putea relua
drumul din mine

tu nu erai decât
o plăsmuire invazivă
ce îmi dădea dureri de cap
ai vrut să respir prin plămânii tăi
când ai mei aveau
culoarea prunei roşiatice
şi erai gata oricând
să-mi dai totul
atât de tot
încât ar fi trebuit
să sufăr de paralizie infantilă

s-a dus ploaia
ultima picătură de vin
şi ultimele amintiri legate de
zgarda ce mă sufoca

seara coboară încet
la geamul meu
în plopul zvelt
ciripeşte o vrăbiuţă
o privesc…
mă bucur de ea
închid ochii şi…
adorm fericită
chiar şi numai cu atât

luni, 7 iunie 2010

Grădina părăsită (haiku)

Sub vişin uscat –
fir de busuioc iţit
prin gard prăvălit

duminică, 6 iunie 2010

Dimineaţa pe lac (haiku)

Prin răchite-n mal,
soare răsărind hoinar-
broaştele-n stuf sar.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Tupeu de guvernanţi (senryu)

Nu sunt indecenţi,
acum fură numai cenţi -
mii, de la sărmani.


Nu vă mai plângeţi,
cureaua strângeţi -
zic ei purtând bretele!

marți, 1 iunie 2010

Un poem, doar pentru bărbaţii puternici, dedicat tuturor femeilor remarcabile :)

   Zilele trecute, pe blogul fiului meu, am găsit postat un poem care mi-a plăcut foarte mult (dacă o să-l citiţi, o să vedeţi de ce :)), iată-l:

            Kay 
                                     by Justin Schaefer
I know a woman
A remarkable woman

A woman whose heart beats with Islamic
rhythms from the desert lands on the Nile

A woman dressed in shades of purple,
Holding a mighty sword,
Her breastplate adorned with
Diamonds and tiger's eye
Reflect her almond-esque eyes
Protecting her son
A rare beauty
Inside and out

I know a woman
A remarkable woman

A woman who dances with Rumi
And has love affairs with words
That lead to pure perfection
On parchment

I know a woman
A remarkable woman

A passionate woman
A defiant woman
A brave woman

A woman who is not afraid to cry real
Tears of happiness or
Those of sorrow.

I know a woman
A remarkable woman

A woman so small
I want to protect her from the world
But she is strong and she protects me.

Colours of a peacock
Flow freely from her delicate frame,
Connecting souls
Mine and hers.

I know a woman
A remarkable woman

And that woman is you…

   Iată şi o traducere a poemului (aproximativă, întrucât nu sunt o ştiutoare în domeniu, dar pot îmbunătăţi traducerea cu ajutorul vostru):

Ştiu o femeie,
O femeie remarcabilă,

O femeie a cărei inimă bate cu islamice
Ritmuri de pe ale Nilului pământuri deşertice,
O femeie înveşmântată în nuanţe purpurii,
Ţinând o sabie puternică;
A ei platoşă împodobită
Cu diamante şi ochi de tigru,
Reflectă ochii-i migdalaţi
Protejându-şi fiul;
O femeie de o rară frumuseţe
Interioară şi exterioară.



Ştiu o femeie,
O femeie remarcabilă,

O femeie care dansează cu Rumi
Şi are legături amoroase cu slovele
Care duc la perfecţiunea pură
Pe hârtie.

Ştiu o femeie,
O femeie remarcabilă,

O femeie pasională,
O femeie sfidătoare,
O femeie curajoasă,

O femeie care nu se teme să plângă cu adevărat,
Lacrimi de fericire vărsând, sau
Lacrimi de durere.



Ştiu o femeie,
O femeie remarcabilă,

O femeie atât de mică,
Încât vreau să o protejez de lume,
Dar puternică fiind, mă protejează ea pe mine.

Culori de păun
Se revarsă liber din fiinţa ei, delicat,
Unindu-ne sufletele,
Al meu şi al ei.

Ştiu o femeie,
O femeie remarcabilă,

Şi-acea femeie eşti tu…

sâmbătă, 22 mai 2010

Ca un întreg

am făcut dragoste ca un întreg
în răstimpul dintre carnal şi spirit
sufletele ne-am scăldat prin botezul
picurilor fără prihană şi durere

dezbrăcaţi de suferinţa paşilor
am alungat vântul anilor aşternuţi
de pe frunte netezind ridurile
ce ne-au sfârtecat visele spre tâmple

sideral am desenat poeme cu buzele
printre gene trezind ochii să vadă
încăperea dansând fericită între două raze
de lună răsfirate pe icoana de la căpătâi

netulburate pe tavan propriile umbre
îşi sărutau lacom tălpile rănite
ca un protest la adresa timpului rătăcit
între primii muguri şi fulgii de nea aşternuţi

au făcut dragoste fără secrete
cufundaţi în pântecele pământului
de unde am renăscut mai frumoşi
prin fiecare por mirosind a iasomie

sâmbătă, 15 mai 2010

luni, 10 mai 2010

Rădăcini

pământului nu-i poţi uita
răcoarea tălpilor goale
pe firul ce te-a mângâiat
rostogolind roua verde

te prinzi de rădăcini
şi odată cu seva
găseşti calea
când cuprinzi în palme
risipa de viaţă
acolo unde îţi regăseseşti
adormite amintirile

acum razele lungi
ale răsăritului lin
mângâie dealul
şi gândul întors
către şoapta vântului
în timp ce o vietate
încearcă să dăruiască
bucurie ciripind

cu pietate
îmi rezem lacrima din ochi
de sapa mamei lăsată
lângă un răzleţ fir de busuioc
mirosind pentru ea până în ceruri…

luni, 3 mai 2010

Mă vindeci

azi palmele mă dor dar nu le’ncap
mâhniri doar drag de tine să-ţi miros
în vârf de deal şezând ca un potcap
pădure foşnetul cel răcoros

te las să treci prin mine fără grai
şi ochi să simt tot ce am irosit
golită-n urbea rece fără strai
cu’nalţi pereţi de sticlă urgisit

mă întregeşti cu zborul gâzelor
în păru-mi adormit spre înserat
când glasul istovit al stropilor
din cer mă mai descoase’ndurerat

îţi aparţin şi poate fără greş
mă vindeci de suspinul apostat
găsind aceeaşi cheie azi sub preş
de maica mea bătrână tricotat.


luni, 26 aprilie 2010

Degetele

păr hoinar mâna-ţi alungă
pe obraz dormind sub geană
râvna buzelor să frângă
timpul ce pe raft e stană

suspendate-n existenţă
zece degete timide
căutând o chintesenţă
arc de umăr îmi cuprinde

alte zece mult sfioasă
în eter lăsate goale
‘cearcă tâmpla să-ţi miroasă
în secvenţe cardinale

atârnat haosul zace
într-o altă emisferă
focu’n pori acum întoarce
oxigenul din arteră

dansul lor năuc ne fură
teama de unicitate
din întreg ca o frântură
răstignită-n finitate

douăzeci mănunchi de fapte
nerostite ştiu cărarea
stelelor din miez de noapte
atârnând în ele zarea

joi, 22 aprilie 2010

Ochi de întuneric verde

dezgolită glezna-mi doarme
roşul aşternut o’ndură
florile prin epiderme
se uimesc de pe verdură

de prin ochi de întuneric
verde caut mâna’ţi vie
cerul azi inundă seric
lungi dureri de colivie

gustul tău iar mă străbate
izbăvindu’mi tainic plaga
mă transformi in finitate
apă şi pământ e vlaga

îmbrăcat cu’a mea suflare
cerc suspine-alungă norii
mă cuprinzi în tot ce doare
nu te mai opresc nici zorii

marți, 20 aprilie 2010

Primordiu

În faţa mea e o pagină albă,
dar mâna mi-e ţintuită.
Încerc să mă scutur de apăsare…
Îţi scriu primele cuvinte
şi încep să-mi amintesc
rezonanţa candidă a vocii tale,
degetele-ţi, cercetătoare,
semnul maroniu
de sub buza inferioară,
mersul zvelt în întuneric…
Sorb o gură de vin
şi privesc norii grei,
bulucindu-se,
la geamul dormitorului meu.
Aproape am uitat să scriu.
Plecarea ta prematură
e atât de prezentă,
încât simt că purgatoriul
e doar cenuşa
din faţa şemineului arzând.

duminică, 11 aprilie 2010

vineri, 9 aprilie 2010

Zădărnicie

Te părăsesc, nu vom mai fi-mpreună
În praful şi fumul ce azi ne-a cuprins,
Căci viaţa-mi cu tine, este comună,
Iubeam programat şi uram înadins.

Eu nu mai cred în ţipetele-ţi sterpe,
Scurse din veninoasa răsuflare,
Ai glasul lin şi sângele de şarpe
Când mă sufoci cu calda-ţi împilare.

Nu te mai vreau, eu plec în haiducie,
Fariseismul să-l stăpâneşti, de poţi,
Te las să-ţi plângi în pumni, Zădărnicie,
Renunţ la tine, sperând s-o facă toţi.



miercuri, 7 aprilie 2010