Mă iartă chiar şi cerul, c-aşa am apucat,
Să te iubesc, Ioane, şi zău că nu-i păcat
Cosiţa să-mi răsfiri, pe iarbă-ntre coline!
Păcat e doar că uiţi, ajuns în sat la horă,
Că ţi-am ţesut cămeşă şi clop ţi-am împletit,
Doar m-ai cerut măicuţei şi te-am crezut cinstit,
Că-n iarnă mă peţeşti şi-ai să mă duci noră.Că te iubesc şi alte fete, nu-i mirare,
Doar eşti mândreţe de flăcău şi ştie satul
Cât eşti de vrednic, ca albina zburătoare!
Dar astăzi, chiar de cred că nu-i ca tine altul,
Cu foc pe la opinci, trecand pe-a mea cărare,
N-o să astept, în veci, să se racească patul!
Lui Ion cel indecis în timpul liber
RăspundețiȘtergereCum eşti harnic şi-i dai bice
Ai rupt … gura la tot satul,
După muncă fata zice:
Fii timid dar rupe … patul !
Leo
Lui Ion cel moleşit în timpul liber
RăspundețiȘtergereZiua – harnic, n-am ce zice,
De la câmp te ştie satul,
Dar Ioane, hai dă-i bice,
Fii mai harnic …la-ncins patul !
Leo (un pic glumeţ)
Frumoasa poezia ta si cu linie autentica romaneasca..
RăspundețiȘtergereFelicitari !
Leo,
RăspundețiȘtergeremi-au placut epigramele, ai talent, te mai astept:)
CS
Elena,
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru semnul de trecere si apreciere. Si mie imi plac scrierile tale.
Cu pretuire, Calina S!